Bunurile comune după divorțul pronunțat în Spania și numele purtat în timpul căsătoriei
Am prezentat în articolele anterioare diverse materiale despre divorțul internațional, măsurile ce pot fi prevăzute în aceste sentințe, recunoașterea sentințelor străine în România, precum și regimurile matrimoniale ce se pot alege la căsătorie, iar în acest material voi explica câteva dintre efectele divorțului asupra separării bunurilor achiziționate în timpul căsătoriei în Spania sau în România și ce se întâmplă cu numele purtat în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește bunurile dobândite în timpul căsătoriei, în funcție de tipul de divorț ales, se poate solicita instanței de judecată să decidă asupra mai multor aspecte care vă pot scuti de cheltuieli suplimentare și timp pierdut. Și mă refer aici la divorțul de comun acord. În cazul acestui tip de divorț se încheie o Convenție de către ambii soți prin care, de comun acord, stabilesc termenii divorțului. În această Convenție în mod obligatoriu se vor prevedea și măsurile privind minorii, dacă aceștia au avut copii minori. Beneficiul acestui tip de divorț constă în costurile reduse, având în vedere că se angajează un singur avocat care va reprezenta ambele părți, iar timpul de soluționare este considerabil mai redus. Așadar, părțile în cadrul acestei proceduri vor stabili termenii divorțului, iar dacă părțile au și bunuri dobândite în timpul căsătoriei, se poate solicita separarea acestor bunuri în cadrul aceleiași proceduri.
Recomandăm procedura de comun acord în Spania în primul rând pentru costurile sale reduse, pentru lipsa taxelor de timbru judiciar care se achită spre exemplu în România, și pentru timpul redus în care se soluționează cererea. În Convenția încheiată de către părți, fiind de comun acord, se pot împărți atât bunurile și datoriile aflate pe teritoriul Spaniei, precum și cele aflate pe teritoriul României, obținând o singură sentință. De exemplu, dacă un cuplu ce decide să se despartă are în momentul separării, în Spania: un apartament, un contract de împrumut ipotecar, o mașină și pe teritoriul României două mașini, o societate pe acțiuni și un împrumut personal, toate aceste bunuri se pot împărți după cum convin părțile în cadrul aceleiași proceduri de divorț în Spania, iar apoi vor face efectivă sentința în România prin procedura de recunoaștere a sentinței spaniole.
Dacă divorțul nu este de comun acord, atunci cheltuielile cresc considerabil, având în vedere că fiecare parte va trebui să își aleagă propriul apărător și să achite onorariile aferente, iar timpul de soluționare va fi unul prelungit dat fiind faptul că în primul rând se pronunță divorțul și măsurile privind minorii, dacă aceștia există, și abia apoi trebuie făcută o nouă solicitare de inventariere a bunurilor dobândite în comun pe timpul căsătoriei și lichidarea acestora ținând cont de solicitările părților.
Lucrurile se complică și mai mult când există o proprietate în comun pentru care s-a contractat un împrumut ipotecar, pentru că deși prima intenție este de a vinde imobilul pentru a achita datoria, de multe ori părțile dacă ajung până aici într-o procedură contencioasă, în general nu cad de acord să vândă cu bună înțelegere, iar imobilul se va scoate la licitație publică unde se va obține un preț mai mic decât valoarea sa reală, preț care de multe ori nu este de ajuns pentru a achita datoria ipotecară. Astfel, părțile vor rămâne și fără proprietate și cu datorii neachitate.
Tocmai din aceste motive insist pe divorțul de comun acord în care părțile să ajungă la înțelegere privind bunurile dobândite în tipul căsătoriei și să împartă ceea ce au obținut împreună cu pierderile economice minime.
În ceea ce privește numele purtat de către soți în timpul căsătoriei și revenirea soției la numele avut anterior sau păstrarea numelui atunci când divorțul se solicită în fața instanței spaniole, această solicitare poate fi introdusă în Convenție și ratificată în fața instanței de judecată doar în cadrul procedurii de divorț de comun acord. În cazul divorțului contencios o astfel de solicitare nu se susține în fața instanței de judecată pentru că legea națională nu poate fi invocată doar în parte conform Regulamentelor europene aplicabile. Așadar, și din acest punct de vedere recomandăm divorțul de comun acord.
Dacă revenirea la numele avut anterior sau păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei a fost prevăzută în sentință, la recunoașterea acesteia în România și înregistrarea divorțului la Starea Civilă competentă, nu veți avea nicio problemă. Dacă nu a fost prevăzută trebuie efectuate declarații suplimentare de către ambele părți pentru ca fosta soție să continue să utilizeze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la cel anterior.
Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc
Avocat ICAM specializat în Drept internațional
Telefon 0034.642.308.360
E-mail: secretaria@brilawabogados.es
Foto: divorcethesmartway.ca/