Avocat Ioana Bratuleanu: Executarea silită în Uniunea Europeană (II)

Pe parcursul a trei ediții consecutive public trei articole privind executarea silită pe teritoriul Uniunii Europene. Având în vedere diferențele dintre sistemele legislative care se găsesc pe teritoriul Uniunii Europene și faptul că cititorii publicației sunt interesați în special de procedurile din România și Spania, în prezentul articol voi explica procedura de executare silită pe teritoriul Spaniei, în completarea ediției trecute unde am explicat executarea silită pe teritoriul României, urmând ca în ediția următoare să explic procedura de executare silită pe teritoriul Uniunii Europene în dreptul internațional privat.

În linii mari și în completarea noțiunilor generale explicate în articolul anterior, atunci când o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță judecătorească nu este respectată de bună-voie de persoana obligată, reclamantul creditor poate depune o cerere de executare pentru a duce la îndeplinire executarea efectivă a deciziei judecătorești. De exemplu, dacă pârâtul a fost obligat prin hotărâre judecătorească să achite reclamantului o sumă de bani, iar pârâtul nu duce la îndeplinire acea obligație, reclamantul creditor va putea depune o cerere de executare prin care va solicita obligarea la plata efectivă a creanței de către debitor. Instanța va căuta bunurile și veniturile debitorului și va popri/pune sub sechestru aceste bunuri în vederea licitației, până la acoperirea datoriei.

Conform Codului de procedură civilă spaniol, executarea silită se poate solicita în mod direct atunci când avem o sentință definitivă, un acord arbitral sau de mediere înscris ca document autentic conform legislației privind medierea, sentințele care aprobă tranzacții sau acorduri obținute în cadrul procesului, actele autentice (notariale), polițele de contracte comerciale semnate de părțile contractului și funcționarul de Comerț competent, titlurile la purtător sau nominative, cupoane, certificate contabile emise în concordanță cu Legea pieței de valori, decizia de cantitate maximă reclamabilă în concept de indemnizație dictate în conformitate cu prevederile legale privind faptele acoperite de Asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

De asemenea, când există o sentință care stabilește o indemnizație

generală în materie de consum (de exemplu o asociație sau OCU – Oganización de Consumidores y Usuarios solicită în instanță condamnarea lui X la plata unei indemnizații pentru încălcarea regulilor de consum), însă sentința privind plata indemnizației nu stabilește nominativ persoanele afectate, ci forma de stabilire a persoanelor afectate, aceste persoane pot beneficia de prevederile acelei sentințe colective și pot solicita executarea sentinței chiar dacă nu au fost parte în procesul de fond. Când ne referim la acte notariale, polițe de contracte comerciale, titlurile la purtător sau nominative, cupoane, certificate contabile emise în concordanță cu Legea pieței de valori, se va putea solicita executarea silită doar pentru cantitatea care depășește trei sute de euro.

Fără a ne limita la sentințe definitive, există și executarea provizorie care în anumite condiții, se poate realiza pentru a nu produce un prejudiciu ireparabil creditorului și care poate fi solicitată chiar dacă procesul continuă în apel. Însă această formă de executare trebuie folosită doar în cazurile în care există un risc real de imposibilitate de executare efectivă, având în vedere faptul că sentința în apel se poate schimba și în caz de întoarcere a executării silite efectuate, reclamantul executant provizoriu va trebui să achite daunele cauzate pârâtului executat provizoriu pentru prejudiciul cauzat. Sub nicio formă nu pot fi executate sentințele care se referă la procese de paternitate, maternitate, filiație, nulitate a căsătoriei, separare, divorț și similare, sentințele care obligă la emiterea unei declarații, nici cele care obligă la plata unei indemnizații provenite din sentințele care declară vulnerarea dreptului la onoare, intimitate, familie sau propria imagine.

În Spania, autoritățile competente în materie de executare silită sunt Judecătoriile și nu există figura executorului judecătoresc, spre deosebire de România. În ceea ce privește competența teritorială, dacă titlul executoriu constă într-o decizie judecătorească, acord sau tranzacție judiciară, va fi competentă să execute Judecătoria care a pronunțat sentința, acordul sau tranzacția. Dacă titlul constă într-o decizie arbitrală sau de mediere, va fi competentă să execute Judecătoria din locul unde s-a dictat decizia arbitrală sau acordul de mediere. Pentru executarea altor titluri, se vor aplica regulile de competență generale (domiciliul pârâtului, locul imobilului etc.).

Pentru a solicita executarea silită este obligatorie reprezentarea în fața instanței de judecată prin avocat și procurador, pentru procedurile în care a fost necesară reprezentarea în fața instanței de fond sau în executarea a unor sume superioare sumei de două mii de euro. În ceea ce privește costurile executării silite trebuie avut în vedere faptul că spre deosebire de România, nu se percepe o taxă de executare, însă trebuie achitate onorariile de avocat și procurador.

Termenul de prescripție care trebuie avut în vedere pentru solicitarea executării silite este de cinci ani de la data la care obligația ar fi trebuit să fie îndeplinită de către debitor, spre deosebire de România, unde termenul de prescripție este de doar trei ani.

Procedura începe printr-o cerere de executare silită adresată judecătoriei competente, prin care se va solicita încuviințarea executării silite, adică acordul instanței de judecată pentru începerea procedurii de executare și se va propune modul de executare și măsurile de investigare a bunurilor/veniturilor. De asemenea, creditorul va trebui să indice bunurile debitorului dacă le cunoaște (de exemplu, cunoaște faptul că are un cont deschis la banca x, are o mașină, lucrează la fabrica y etc., pentru a facilita munca instanței de judecată).

Odată aprobată executarea, judecătoria va emite un ordin de executare care va include datele părților, cantitatea solicitată și în aceeași zi se va emite o decizie prin care se vor determina măsurile executorii care se vor lua, măsurile privind investigarea bunurilor și cererea de plată către debitor. Aceste documente vor fi transmise atât creditorului, cât și debitorului. Dacă judecătoria competentă înțelege că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru executarea silită, va pronunța o decizie de respingere a executării. Această decizie este supusă apelului.

Debitorul care nu este de acord cu executarea silită nu este lipsit de apărare în cadrul acestei proceduri, ci poate formula contestație la executare în termenul de 10 (zece) zile de la data la care a luat cunoștință de documentele de executare, însă doar pentru motivele expres prevăzute de lege privind titlul executoriu pe care se bazează executarea silită. Dacă instanța competentă admite contestația la executare, aceasta va dispune, după caz, anularea actului de executare sau modificarea acestuia, încetarea executării silite ori lămurirea titlului executoriu. Dacă se respinge contestația la executare, contestatorul va fi obligat la plata de cheltuielilor de judecată.

Dacă executarea silită este continuată, în momentul identificării bunurilor/veniturilor, se va recupera atât datoria principală, cât și onorariul avocatului care v-a reprezentat, precum și onorariul achitat procuradorului. Sumele care nu erau exigibile la data începerii executării, care provin din același titlu de executare și care pe parcursul executării au devenit exigibile (cum este cazul pensiei alimentare care se achită lunar), pot fi introduse în procedura de executare în curs, actualizându-se astfel suma reclamată.

Și în legislația spaniolă există o serie de bunuri exceptate de la executarea silită prin lege, adică creditorul nu poate solicita scoaterea acestora la licitație spre exemplu. Acestea sunt bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului și familiei sale și obiectele de cult, cărțile și instrumentele necesare exercitării profesiei dacă acestea nu sunt relevante pentru acoperirea datoriei.

În ceea ce privește executarea veniturilor bănești, prin lege sunt stabilite limite în executarea acestora. Astfel, salariile, veniturile, pensiile sau alte venituri echivalente care nu depășesc salariul minim interprofesional nu pot fi poprite. Veniturile care depășesc această sumă pot fi poprite conform unei scale stabilite de lege. Dacă debitorul beneficiază de mai multe venituri, atunci acestea se adună și în funcție de suma totală se stabilește probabilitatea executării și procentul. Aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul obligării la plata pensiei alimentare, în acest caz fiind Judecătoria cea care va decide procentul sumei executate, fiind indiferent faptul că debitorul nu ajunge la salariul minim interprofesional.

Dacă sunteți debitor într-o procedură de executare în care s-a solicitat executarea creanțelor pe teritoriul Spaniei unde nu aveți bunuri de executat și vă aflați în România unde obțineți venituri, trebuie să aveți în vedere că faptul că reședința în alt stat nu vă salvează de la executare, creanțele datorate în Spania putând fi executate în alt stat, astfel cum voi explica în articolul următor.

Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc

Avocat ICAM specializat în Drept internațional

Telefon 0034.642.308.360

Web: www.brilawabogados.es

E-mail: secretaria@brilawabogados.es

Foto: bizlaw.md