Formare academică și cariera timpurie
Alexandru Ciorănescu a reușit să obțină trei diplome universitare în doar patru ani: în Filologie Română și Filologie Franceză la Universitatea din București, precum și diploma Școlii Superioare de Arhivistică și Paleografie din capitala României. La acestea se adaugă și studiile de limbă și literatură italiană, cunoștințe care i-au permis să realizeze cu succes traducerea renumită a operei lui Dante.
După finalizarea studiilor universitare în România, a urmat cursurile de doctorat la Sorbona, unde s-a specializat în Literatură Comparată, o disciplină academică rară și deja pe cale de dispariție la acea vreme. Performanțele sale academice au fost remarcabile, fiind distins cu numeroase premii și calificative de excelență. După revenirea în țară, Ciorănescu s-a integrat în sistemul educațional românesc și a acceptat un post în cadrul Ministerului Educației, o funcție modestă, dar cu influență. Totuși, ascensiunea sa profesională în România a fost brusc întreruptă de regimul comunist, care l-a destituit din funcția de Consilier Cultural al Ambasadei României din Paris.
Alexandru Ciorănescu a ajuns în Tenerife în decembrie 1948, venind din Franța împreună cu soția sa, Lyda, la vârsta de 37 de ani, pentru a ocupa postul de lector de limba franceză la Universitatea din La Laguna. Guvernul comunist din România îl destituise din funcția de consilier cultural al Ambasadei României la Paris și îi interzisese ieșirea din țară a celor doi copii mici ai săi, care au rămas ca ostatici timp de peste douăzeci de ani.
Universitatea din La Laguna avea foarte puțin de oferit profesorului Ciorănescu: salariul atribuit postului său era de doar 160 de pesetas pe lună. Instituția era extrem de săracă, funcționând în două clădiri vechi pe strada San Agustín (una dintre ele fiind astăzi sediul Real Sociedad Económica de Amigos del País, iar cealaltă Casa Lercaro), care găzduiau cele trei facultăți existente: Drept, Filozofie și Litere, respectiv Științe Chimice.
Biblioteca era modestă: întreaga colecție încăpea într-o singură cameră. Nu erau condiții ideale pentru ca un cercetător strălucit, cu o operă importantă publicată în română și franceză și cu proiecte de anvergură în desfășurare, să rămână în Tenerife. Cu toate acestea, Alexandru Ciorănescu nu doar că a rămas, ci a desfășurat o muncă uimitoare de cercetare în diverse domenii (Alonso Fernández del Castillo).
Este clar că Ciorănescu nu a fost un emigrant care a venit în Tenerife în căutare de muncă; el a fost un exilat, un om persecutat în propria țară, victimă a unui regim comunist bine-cunoscut pentru condițiile sale de opresiune. Împărțirea Europei în două sfere de influență, care a plasat România în zona URSS, a determinat cursul ulterior al vieții lui Ciorănescu. Vicisitudinile exilului au deviat proiectele tuturor celor obligați să-și părăsească țara, iar el a fost nevoit să lucreze în circumstanțe nedorite. Totuși, aceste împrejurări nu l-au împiedicat să-și realizeze vasta operă, deși este sigur că, în alte condiții, lucrările sale s-ar fi concentrat pe alte subiecte.
Alexandru Ciorănescu obișnuia să spună: „Eu nu sunt istoric”, iar acest lucru este adevărat, având în vedere că înainte de a se stabili în Tenerife, lucrările sale cele mai importante se concentrau pe literatură, în special pe literatură comparată. Totuși, avea deja o vastă operă publicată ca istoric, fiind, fără îndoială, unul de excelență. În realitate, s-a spus despre el că a fost un umanist poligraf (Corrado Rosso). Profesorul Ciorănescu a fost pasionat de descifrarea misterelor, „de a privi dincolo de probleme, adică în profunzimea lor, prin prisma fertilă a spațiu-timpului” (Vintilă Horia).
Un pasaj al lui Horia Vintilă surprinde în mod expresiv stilul de cercetare al acestui personaj: „Presupun că, în momentul în care Alexandru Ciorănescu intra într-o bibliotecă, spiritele cărților îi ieșeau în întâmpinare într-o procesiune fraternă. Ele știau că acest erudit cu suflet de poet le este mai apropiat decât mulți alții și că, ștergându-le praful, le va ridica un monument mai durabil decât intenția și mijloacele acelor pagini mai mult sau mai puțin uitate. În timpul petrecut printre rafturile sacrosancte și abandonate, acele spirite nu l-au abandonat; au rămas aplecate deasupra umărului cercetătorului venit de departe pentru a înțelege, a observa și a recrea. Ele știau că acest om, dispus să le asculte limbajele diferite, este un cavaler al literelor și că din lupta lui cu morile de vânt ale istoriei va rezulta un nou proiect de ordine și frumusețe, benefic atât pentru ele, cât și pentru noi toți.”
Ciorănescu a găsit în Tenerife, alături de Elías Serra, Leopoldo de la Rosa și mulți alții, oportunitatea de a se ocupa de subiecte istorice legate de Insulele Canare, fără a renunța la preocupările sale obișnuite legate de literatură comparată, bibliografie etc., din spațiul țărilor latine. În Tenerife s-a remarcat prin ediția critică a cronicii Le Canarien, realizată în colaborare cu Serra Ráfols. A fost considerat „eruditul secolului XX” de critica din Franța și România. Este autorul a peste patru sute de cărți și eseuri despre istorie și literatură. Printre lucrările sale se numără Istoria orașului Santa Cruz de Tenerife, elaborată în patru volume, și Istoria lui Viera y Clavijo. Astfel, a lăsat o contribuție remarcabilă la istoriografia Insulelor Canare. O parte semnificativă a acesteia a fost publicată de Institutul de Studii Canare, instituție căreia Alexandru Ciorănescu i-a oferit servicii neprețuite.
Un refuz simbolic și principiile unui intelectual
Pe bună dreptate, Universitatea din La Laguna, Consiliul Insular din Tenerife, Primăria orașului Santa Cruz de Tenerife și chiar Guvernul Comunității Autonome i-au acordat cele mai înalte distincții. Cu toate acestea, Ciorănescu a refuzat Premiul Insulelor Canare oferit de Guvernul regional, explicând în detaliu motivele refuzului său. Premiul i-a fost acordat ex aequo cu Néstor Álamo, un scriitor grancanarian respectat, dar pe care Ciorănescu îl considera doar un „arhivist”. Deși confruntat cu dificultăți financiare, profesorul a refuzat premiul printr-o scrisoare de o politețe rece, un gest care reflecta standardele sale academice riguroase.
Ultimii ani și moștenirea culturală
După pensionare, profesorul Alexandru Ciorănescu a trăit în Bajamar (municipiul San Cristóbal de La Laguna, provincia Santa Cruz de Tenerife), într-o casă numită „Oro Azul”, nume atribuit de către prietenul său Eduardo Westerdahl, inspirat de fascinația sa pentru suprarealism. Acolo, contempla marea, se bucura de culorile sale schimbătoare și de sunetul îndepărtat al valurilor. Totodată, profesorul Ciorănescu și-a găsit liniștea în prietenia celor care i-au admirat opera. După 50 de ani de muncă intensă în Tenerife, Ciorănescu a ales să rămână pentru totdeauna acolo unde își doarme somnul de veci soția sa, Lyda, și unde și el și-a găsit odihna finală: Santa Cruz de Tenerife.
Recunoașterile primite pentru munca sa i-au adus o satisfacție evidentă, deși adesea spunea: „Viața trebuie trăită”, sugerând că lucrurile nu se desfășoară întotdeauna așa cum ne-am propus. Alfonso González Jerez l-a descris drept un „naufragiat al Istoriei”, un supraviețuitor al dictaturilor europene interbelice și al celui de-Al Doilea Război Mondial. În ciuda acestor dificultăți, Ciorănescu a reușit să contribuie substanțial la patrimoniul literar și istoriografic european, în special prin actualizarea și conectarea acestuia cu tradițiile clasice ale continentului.
Moștenirea sa intelectuală cuprinde o bibliografie vastă și valoroasă, care continuă să inspire cercetători din întreaga lume. Alexandru Ciorănescu rămâne o figură complexă – un om al exilului, dar și un creator al punților culturale între România, Franța și Insulele Canare, între trecut și prezent. Cu toate acestea, biografia sa completă – incluzând dimensiunile sale intelectuale, politice și emoționale – rămâne încă nescrisă, lăsând deschisă o perspectivă fascinantă asupra unei personalități complexe și profunde.
Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean – Occidentul Românesc
Material publicat în Occidentul Românesc, ediția lunii noiembrie 2024, cu numărul 163, Anul IV.
Nota Redacției:
Kasandra Kalmann Năsăudean a fost unul dintre redactorii primului post de radio în limba română, RadioUniplus92 (Millennium) Santa Susana (CA), mulți ani editor la prestigiosul ziar Gândacul de Colorado (Denver, Colorado) și redactor-șef la Radio Diaspora Online (Chicago), Statele Unite ale Americii. Licențiată în Informatică de gestiune (Felix C-256) și Științele Comunicării (Investigații), Kasandra înființează în anul 2010 ziarul Occidentul Românesc dedicat românilor din Peninsula Iberică, în special, și celor din lumea occidentală, în general, publicație de limba română, care apare lună de lună, fără întrerupere, în format print și online de peste 14 ani. A scris pentru numeroase reviste și ziare în limba română din străinătate și din România, iar în Spania a fost redactor-șef la primul ziar în limba română din Peninsula Iberică, Român în Lume. A colaborat cu revista Origini și ziarul Noi în Spania din Madrid. Este autor al volumului bilingv Destine distruse de comuniști, coautor la volumul The Mists of Time și în documentare dramatice privind istoria comunismului, alături de Michael Harrison Cronkite, manager de proiect.