Adaptarea instituţiilor româneşti la Diaspora

De o bună perioadă de timp analizez, împreună cu prietenii mei, români din Diaspora, modalităţi prin care cei plecaţi din România pot să interacţioneaze cu ţara, dar şi soluţii pentru o evoluţie a sistemului instituţional românesc, o calibrare adaptată celor aproape 3 milioane de români care trăiesc în prezent în afara teritoriului Statului Român.
Analizând situaţia actuală a serviciilor oferite de către Statul Român cetăţenilor români din Diaspora (servicii consulare tot mai scumpe, o birocraţie excesivă în înregistrarea nou născuţilor, schimbării paşapoartelor, traducerii diplomelor, etc.), dar şi complexitatea problemelor ivite pentru comunitate (drept la muncă, educaţie, familie, afaceri, etc.), este clar că este nevoie de o regândire a modului de operare pentru o relaţionare corectă cu 10-15% din totalitea românilor.
Este crucial să se înţeleagă (şi este bine ca această discuţie să se articuleze în anul electoral 2012) responsabilitatea Statului Român pe mai multe paliere:
•    Servicii consulare – adresate cetăţenilor români care îşi desfăşoară activitatea în afara României;
•    Acţiunile României de Diplomaţie publică – pentru o imagine optimizată, îmbunătăţită, a României în străinătate (în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe);
•    Cultură – promovarea culturii româneşti (rolul mai clar al Institutului Cultural Român);
•    Turism – încurajarea creării de agenţii de turism în afara României de către reprezentanţi ai Diasporei româneşti şi acordarea primei de incoming (reevaluarea prestaţiei Birourilor de Reprezentare a României în afara României – dacă nu mă înşel aparţin acum de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului);
•    Afaceri – sprijinirea co-finanţărilor de proiecte strategice pentru România (în colaborare cu Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri din România);
•    Educaţie – are ca prioritate înfiinţarea şcolilor de limbă română acolo unde există masă critică de români (în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, dar şi a Institutului Limbii Române);
•    Social – „piaţa muncii” – se ocupă de toate dosarele legate de dreptul la muncă, politicile de integrare şi condiţiile sociale ale românilor în alte ţări: drepturi egale la locul de muncă indiferent de contract, mobilitatea pensiilor, recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale, etc. (în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale);
•    Social – „familie” – administrarea şi soluţionarea problemelor sociale apărute prin plecarea la muncă a românilor, în special grija pentru copiii şi pentru bătrânii afectaţi direct (în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale);
•    Sector non-guvernamental – finanţarea ONG-urilor care desfăşoară acţiuni în beneficiul societăţii (redefinirea Departamentului Românilor de Pretutindeni de la Preşedenţia României);
•    Media – este necesar să existe mijloace de informare care să se adreseze cu predilecţie românilor din Diaspora şi care să reprezinte totodată vocea acestora (în colaboarea cu Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale) şi românii de acasă;
•    Identitate europeană – monitorizarea şi analiza iniţiativelor (legislative) europene care au o influenţă directă asupra cetăţenilor români. Relaţionare cu Reprezentanţă Permanentă a României pe lângă UE, dar şi cu alte organizaţii româneşti din capitala europeană. Încurajarea şi facilitarea dialogului între reprezentanţii români în cadrul instituţiilor/organizaţiilor europene şi românii de acasă.
Având în vedere dimensiunea proiectului „Diaspora românească” este oportun ca la nivelul fiecărui Consulat al României să fie desemnat un expert român care se subordoneză Ministrului de Externe şi care gestionează exclusiv relaţia cu comunitatea românească din ţara respectivă. Tot acest expert are responsabilitatea creării Consiliului Consultativ din ţara respectivă între misiunile româneşti/serviciile consulare dintr-o ţară şi Diaspora din aceeaşi ţară, pentru o gestionare cât mai eficientă a problemelor comunităţilor de români şi pentru o evidenţă cât mai clară a numărului acestora. Întâlniri formale ale Consiliului Consultativ trebuie să se desfăşoare cu o regularitate trimestrială.
Un material realizat de Dan Luca – Bruxelles

Citește și