Academia și dicționarele sale – DOOM (Ediția a III)

Din categoria articolelor noi, clasa neologismelor și a străinismelor (xenismelor) a stârnit, și la această ediție, interesul comentatorilor.

Înainte de toate, să încercăm să lămurim conceptul de neologism, așa cum ar trebui înțeles în lucrarea de față. De aceea, vom apela la un fundament teoretic. Într-o carte intitulată La terminología. Teoría, metodologia, aplicaciones (1993), Maria Teresa Cabré arată că sunt patru aspecte care trebuie avute în vedere la stabilirea caracterului neologic al unei unități lexicale. (1) Din perspectivă istorică, diacronică, o unitate lexicală este neologică dacă a apărut într-o perioadă recentă. Din acest punct de vedere, neologismele sunt cuvinte recente, așa cum au fost tratate la noi de Florica Dimitrescu în Dicționarul de cuvinte recente, 1982, cu încă două ediții ulterioare. Nu știm care este limita superioară aleasă de autoare pentru DOOM3.

Credem că anul 1990 ar fi o limită rezonabilă. (2) Din perspectivă lexicografică, unitatea neologică nu este inclusă în dicționare. Avem în vedere dicționarele generale de limbă, dicționarele de referință, cum la noi este DEX-ul. Absența din dicționar nu trebuie confundată cu omisiunile voite sau accidentale. (3) Din punct de vedere formal (fonetic, grafic, morfologic) sau de conținut (semantic) aceste unități lexicale sunt instabile, adică pot prezenta forme duble. De pildă, românii spun deopotrivă ecleruri și eclere sau croasanți, croasante și croasanturi etc. (4) Din punct de vedere psihologic, neologismul este perceput ca o unitate lexicală nouă. Desigur, criteriul acesta este subiectiv și pare neștiințific, dacă nu ținem cont, deopotrivă, și de condițiile anterioare.

Dar la ce cuvinte ne referim în mod concret? Autoarele precizează: neologismele sunt „formate de la baze existente sau (re)împrumutate (ori calchiate) din limbi de circulație internațională”. Este vorba fie de cuvinte formate în ultima vreme de la baze deja existente în limbă, fie de împrumuturi. Sunt neologisme toate cuvintele introduse, împrumutate și adaptate, în raport cu ediția anterioară. Unele dintre acestea sunt apărute în ultimii ani, altele, considerate omisiuni, au fost preluate fie din Marele dicționar de neologisme (2000), fie din alte lucrări. Firește, nici această ediție a DOOM3 nu este scutită de omisiuni involuntare, pe care comentatorii sperăm să le semnaleze în intervențiile lor.

Prezentăm mai jos, ca exemplu, o parte din termenii neologici incluși la litera I: igienico-sanitar, igienizant, iliberal, iliberalism, ilocuționar, imbricare, impacta, impostație, impredictibil, impredictibilitate, impresară, impresiune, imunodeficiență, imunodepresie, imunodepresiv, imunodeprimat, inactiva, inaparent, incantatoriu, incluziv, indentare, independentist, indo-europenist, indo-europenistă, infantiliza, infecționist, inflamatoriu, inflație record. Și ne oprim aici, pentru că sunt suficiente chestiuni de comentat și nu trebuie să abuzăm de răbdarea cititorilor.

Mai întâi o notă. Dintre articolele noi, precedate în dicționar de semnul +, nu am luat în considerație unele unități ca ia hai, ieri-alaltăieri iernile (adv.), nume proprii, precum și termeni arhaici care trebuie considerați adăugați, neavând legătură cu neologia.

Tot așa, nu am considerat ca fiind neologisme cuvintele rezultate din dedublarea, pe criteriu morfologic, a unor intrări din DOOM2. Astfel, au fost create noi articole pentru: idiș (adj.), ido (adj.), imperfectiv (s.n.), impersonal (s.n.), inanimat (s.n.), indubitabil (adv.), inevitabil (adv.), inevitabil (s.n.).

Să trecem acum la discutarea acelor cuvinte cu adevărat noi, necuprinse în dicționarele noastre academice, selectate din lista de mai sus.

Igienico-sanitar

Este un adjectiv compus din „igienic” și „sanitar”. Combinația nu este recentă, ea apărând probabil în deceniul al șaselea. Se mai întâlnește în franceză, italiană, spaniolă, dar nu este înregistrată în dicționarele de referință ale acestor limbi. La noi, construcția a fost împrumutată din franceză: hygiénico-sanitaire. DOOM3 a inclus astfel de hibrizi formați după nevoie ca, de pildă, româno-american sau româno-francez, din rațiuni de ilustrare a folosirii cratimei, și nu de inventar de combinări posibile.

„Inspecția sanitară de stat exercită un control preventiv, urmărind respectarea regulilor igienico-sanitare.” O. Snak, Gh Teodorașcu, Organizarea și tehnica comerțului socialist în R.P.R., Editura Științifică, 1960, p. 47.

Iliberal, iliberalism

Sunt termeni recenți, din sfera politicii.

Iliberal, adj. Care este specific iliberalismului, democrației iliberale.

„Fiindcă republicanismul real poate fi considerat pur și simplu iliberal (Tony Judt), rasist și naționalism (Tzvetan Todorov), instabil constituțional, dar lipsit de alternanță și libertăți fundamentale […]” Sorin Antohi, Exercițiul distanței: discursuri, societăți, metode, Editura Nemira, București, 1998, p. 232.

Iliberalism, s.n. Mod de guvernare în țări în care, deși există separarea puterilor în stat și alegeri libere, cetățenii nu cunosc activitatea celor ce exercită puterea, datorită lipsei de transparență și a restrângerii libertăților civile, a controlului asupra presei etc.

„Ortodoxie rusă care, alături de țarism și iliberalism, este revărsată cu insistență de actuala putere de la Kremlin ca un viitor eurasianist.” Rodica Smaranda Vulcănescu, Istoria ca o pradă, Editura Mica Valahie, București, 2018, ebook.

Ambii termeni apar aici pentru prima dată în lexicografia noastră academică. În acest caz, dificultatea nu este de natură ortoepică, ortografică sau morfologică. Publicul este, cu siguranță, interesat de semnificație. Din păcate, DOOM-ul nu oferă nicio lămurire, pentru că nu este în sarcina sa să dea definiții, să stabilească etimologia etc. Aceasta este sarcina DEX-ului. Numai că la noi, prin lipsa unei direcții luminate și coordonate, o nouă ediție a DEX-ului va fi gata peste câțiva ani. Și atunci, ce face românul nostru? Autoarele îl trimit la „alte surse”, adică îi cer să fie poliglot sau să caute prin presa locală după cum i-o fi norocul. Se naște aici o întrebare: în sarcina cui ar trebui să cadă introducerea unui cuvânt recent? În sarcina natural incompletului DOOM, care ar trebui mai degrabă să se numească vocabular, sau în sarcina DEX-ului care are în spate nu doar o istorie mai lungă, ci și opera patrimonială, Dicționarul limbii române? În opinia mea, răspunsul este DEX-ul, în colaborare cu DOOM-ul. Dar este oare acest lucru și posibil? Cu siguranță că da. Condiția este ca cele două lucrări să fie disponibilizate pe Internet de către apaticul Institut de Lingvistică al Academiei, astfel ca adaosurile făcute în DOOM să aibă concomitent tratarea convenabilă în DEX. Pomenitul Institut ar trebui să renunțe la ciudata afacere cu editura Univers Enciclopedic și să susțină Editura Academiei, din nevoia evidentă de bună gestiune financiară. La fel de ciudat este și faptul că nici nu s-a răcit bine tirajul, Institutul a bâiguit că va pune online DOOM-ul spre sfârșitul anului, că munca informatică este copleșitoare, și iată că DexOnline ne oferă deja adaosurile operate în ultima ediție a DOOM-ului, făcând inutil debilul proiect al Institutului. Oare cine le-a cedat drepturile? Mai bine să ne vedem de ale noastre. Așa că nu ne rămâne decât să-i aplaudăm pe cei ce conduc azi destinele lexicografiei noastre pentru că sub o orânduire a competenței, a muncii și inovării, într-o Academie cu adevărat europeană ar fi rămas cu toții șomeri.

Ilocuționar

Este un termen lingvistic folosit de specialiști, introdus de lingvistul britanic J.L. Austin (1911-1960), odată cu teoria actelor de vorbire. Este folosit în construcții ca act ilocuționar, verb ilocuționar. Se referă la intenția cu care vorbitorul formulează un enunț: promisiune, rugăminte, scuză, felicitare etc.

„E evident că, pentru a identifica sensul ilocuționar sau intențional, este nevoie să situăm enunțul în context, în spațiul enunțării sale.” Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Editura Minerva, București, 1988, p. 104.

Impacta

A avea un efect puternic asupra a ceva.

„Nivelul de trai va fi impactat.” (Ziarul financiar, 9.4.2021)
(va urma)
Autor: Dan Caragea (Portugalia)

Nota redacției OR:
Critic literar, publicist, eseist, critic de artă, critic de teatru și traducător român, Dan Caragea este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Din 2011, Senior Editor în cadrul redacției Occidentul Românesc, iar din 2019, redactor-șef.