A murit Jorge María Ribero-Meneses. Avea 79 de ani și s-a stins într-un spital din Santander, după decenii de luptă cu o sănătate fragilă, marcată de probleme cardiace încă din 1987. A fost filolog, cercetător, scriitor prolific, dar, mai ales, un spirit imposibil de clasificat. Peste o sută de titluri publicate, mii de articole și o viață dedicată ideii de patrimoniu – fie el cultural, lingvistic, ori chiar civilizațional, scrie El Debate.
Născut la Valladolid, dar format intelectual în Barcelona și Bruxelles, Ribero-Meneses a traversat un parcurs mai degrabă atipic pentru peisajul academic spaniol. A predat, a fondat asociații, a militat pentru salvarea artei amenințate și a avut un rol consultativ în nașterea Ministerului Culturii din Spania, în 1977. Tot el a fost inițiatorul unor proiecte care azi par banale, dar care la vremea lor au fost pionierat: cum ar fi „Arte en peligro”, prima organizație națională pentru protecția patrimoniului, sau propunerea „Calzada Verde”, precursor al cunoscutelor „Vías Verdes”.
Și tot el, acel intelectual cu discurs riguros și biografie instituțională, avea să devină una dintre cele mai controversate figuri ale gândirii alternative europene. În 1984, a lansat ipoteza că civilizația rațională a omenirii își are originile în Peninsula Iberică, mai exact în zona actuală a Țării Bascilor. Teoria sa susținea că limba spaniolă nu provine din latină, ci din bască, iar europenii – inclusiv locuitorii insulelor britanice –, ar fi descendenții unei umanități originare iberice.
A publicat volumele „El verdadero origen de los vascos” și „Cantabria, cuna de la humanidad”, care i-au adus notorietate, dar și oprobriu. L-au acuzat de fantezie, de pseudoștiință, ba chiar și de delir. Ideea că Atlantida s-ar fi aflat în Marea Cantabrică, că ființa umană ar proveni din castori printr-un intermediar amfibiu numit „sirénido” sau că multe situri arheologice ar fi fost trecute cu vederea în favoarea dogmei oficiale i-au transformat cercetările într-un teritoriu de graniță între știință și mit.
Dar tocmai aici stă forța lui Ribero-Meneses: în refuzul conformismului. A fost un „eretico” al filologiei și un „iconoclast” al istoriei culturale. A fondat o „Fundación de Occidente”, și-a susținut teoriile în fața UNESCO, a organizat congresul internațional despre originile limbii spaniole și a refuzat până la final ideea că trecutul ar fi o poveste încheiată.
Jorge María Ribero-Meneses a fost un om care a trăit pentru a întreba, nu pentru a confirma. Unele răspunsuri i-au rătăcit direcția, poate chiar și credibilitatea. Dar întrebările – acele întrebări vechi despre cine suntem, de unde venim și cât de adânci sunt rădăcinile noastre –, vor rămâne.
Moartea sa lasă în urmă un amestec de uimire, neîncredere și fascinație. Dar și un mesaj limpede: că adevărurile comode pot fi liniștitoare, dar nu neapărat adevărate. Și că istoria – asemenea omului –, e uneori mai misterioasă decât ne place să credem.
A consemnat: Kasandra Kalmann Năsăudean