Bunul-simț, iată un termen des folosit în viața cotidiană. Oamenii, în diferite împrejurări apelează cel puțin teoretic la folosirea termenului, iar alții pretind că ar fi chiar posesori ai acestei stări. Nu există o definiție exactă și cuprinzătoare a bunului-simț, însă cugetările despre această calitate abundă din plin. La prima vedere se poate spune că bunul-simț reprezintă capacitatea omului bazată pe viața cotidiană de a judeca și de a aprecia just oamenii, lucrurile și evenimentele, în scopul de a trăi viața frumos, fără a pricinui suferință sau disconfort semenului de relaționare. Cu alte cuvinte, înseamnă atitudinea de a respecta niște reguli de conviețuire bazate pe principiul „Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”.
Bazându-ne pe acest mod de gândire putem afirma că bunul-simț este o măsură a bunei-creșteri, a bunei-cuviințe, a respectului pentru cei din jur. Așadar, trebuie să existe un bun-simț în orice civilizație. Bunul-simț nu este un instant, nu este dat de undeva și nu este dobândit, nici măcar ereditar. Acesta se învață, iar responsabilă pentru deprinderea lui este chiar persoana în cauză. Evident, acest lucru depinde de educația primită în familie, iar mai apoi de cultivarea progresivă în sistemul de învățământ. Realitatea demonstrează însă că educația primită nu constituie neapărat o garanție sigură că o persoană va face bine în momentele de provocare.
Generozitate, bun-simț, bună-voință. Pentru mulți sunt cuvinte care s-au prăfuit de multă vreme în dicționar… Observ cu bucurie că în țările civilizate există un interes din ce în ce mai mare pentru cursurile de bune maniere, pentru crearea unui mediu de lucru cât mai prietenos, pentru relații umane cât mai benefice. Din păcate, unii dintre noi nu suntem interesați de așa ceva. Deși ne lăudăm că trăim în străinătate de cel puțin un deceniu, că suntem vorbitori a „trei” sau „cinci limbi străine” (!?!), că deținem „vile și mașini de lux fără număr”, că „nu lucrăm și nu avem de-a face cu români numai cu străini” (!?!), păstrăm în comportamentul nostru de zi cu zi aceleași metehne.
Avem șansa să trăim în țări civilizate, să ne reinventăm și să pornim o viață nouă de la zero, să ne debarasăm de obiceiurile comuniste și să învățăm de la cei care ne-au adoptat tot ce considerăm că poate fi benefic pentru noi și familiile noastre. Cu toate acestea, continuăm să ne evidențiem prin același comportament „comunisto-securist” pe care l-am importat cu noi:
- suntem preocupați în permanență de „capra vecinului”;
- încercăm să părem ceea ce nu am fost niciodată;
- utilizăm la maximum – și în orice situație –, obrăznicia și minciuna;
- dacă nu avem motive să denigrăm pe cineva care ni se pare că e mai bun decât noi inventăm, facem scenarii, intrăm cu bocancii grei în viața celorlalți fără pic de rușine și lovim fără milă;
- ridicăm tupeul, obrăznicia, aroganța și nesimțirea la rang de aptitudini utile pentru reușita în viață;
- apreciem tupeiștii și-i considerăm slabi pe oamenii bine-voitori;
- profităm de generozitatea oamenilor din jurul nostru cât mai mult posibil;
- deși conștientizăm că suntem departe de ceea ce pretindem a fi continuăm să ne impunem prin duritate, obrăznicie și minciună. Cum s-ar spune: multă lume, puțini oameni!
Și tot în țările civilizate se vorbește despre beneficiile gândirii pozitive, despre respect față de onoare și demnitate. Toată lumea oftează după gesturi ca sărutatul mâinii sau ridicarea pălăriei în semn de salut. La noi nu mai sunt la modă. Primele, pentru că doamnele s-au „emancipat” și celelalte pentru că domnii nu mai poartă pălării.
În România generozitatea a devenit spectacol de televiziune. Lipsa bunului-simț la fel. De ce să fii bun dacă nu te vede nimeni, de ce să ai bun-simț când se apreciază tupeul, minciuna și obrăznicia?! Și totuși, așa cum occidentalii ne-au inspirat în atâtea direcții, n-am putea oare să ne lăsăm inspirați și de aceste aspecte? N-am putea ca în micul nostru univers de familie, de grup, de prieteni, de muncă, să fim generoși, amabili și bine-voitori unii cu ceilalți?!
E frustrant și dureros să observi comportamentul benefic al altor nații, modul de a se bucura unii de realizările celorlalți, de a se mândri sincer, fără falsitate și ipocrizie de toți cei care prin propriile forțe s-au reinventat în țările lor de adopție, au luat viața în piept de la zero și au ajuns pe cupola succesului de unde nimeni și nimic nu-i mai poate da jos. Nici măcar invidia, răutatea și micimea unora.
În țările civilizate, în marea lor majoritate, oamenii se respectă unii pe alții pentru că muncesc, creează, se țin de cuvânt, nu mint, nu înșală și nu fură, sunt echilibrați, nu-și pierd cumpătul, nu țipă, nu ridică tonul unii la alții atunci când lucrurile nu ies așa cum le place lor. Au un simț al discernământului și nu au în vedere numai împlinirea propriilor dorințe ci se mai gândesc și la ceilalți. Își cunosc locul și rostul pe lume, admit când greșesc, știu să ceară iertare și să ierte.
În zilele acestea, fie că trăim în România sau în străinătate, putem observa cu ușurință dar și cu multă tristețe, o criză spirituală manifestată printr-o alta de autoritate, culmea, pe fondul inflației de autorități. Și autoritatea persoanei umane suportă o eroziune socială în decorul general compus din tot mai mulți indivizi și din tot mai puține persoane. Multă lume, puțini oameni. Un peisaj trist și frustrant totodată.
În Occident justiția este legea! Iar legea este încercarea omului de a stabili principiile bunei-cuviințe. Buna-cuviință nu este marfă de schimb. Nu e câștig, nu e fraudă! Nimeni nu cumpără, nimeni nu vinde. A exersa respect faţă de onoare înseamnă a face un legământ de recunoaștere reciprocă. Respectul este forma cea mai sigură de a lega valorile de viața şi activitatea umană concretă.
Autor editorial: Kasandra Kalmann Năsăudean (Regatul Spaniei)
Foto: freepik.com
Editorial publicat în ediția tipărită Occidentul Românesc a lunii februarie 2023.
Nota Redacției:
Kasandra Kalmann Năsăudean a fost unul dintre redactorii primului post de radio în limba română, RadioUniplus92-FM (Millennium) din Santa Susana (CA), mulți ani editor la prestigiosul ziar Gândacul de Colorado (Denver) și redactor-șef la Radio Diaspora Online – Chicago, Statele Unite ale Americii. Licențiată în Informatică de gestiune (Felix C-256) și Științele Comunicării (Investigații), Kasandra înființează în anul 2010 ziarul Occidentul Românesc dedicat tuturor românilor din Peninsula Iberică și de pretutindeni, publicație de limbă română, care apare lună de lună, fără întrerupere, în format print și online, de peste 12 ani. A scris pentru numeroase reviste și ziare în limba română din străinătate și din România, iar în Spania a fost redactor-șef la primul ziar în limba română din Peninsula Iberică, Român în Lume, a colaborat cu revista Origini și ziarul Noi în Spania din Madrid. Este autor a volumului bilingv Destine distruse de comuniști (Coautori: Michael Harrison Cronkite și Cristian Ioanovics Guitars), coautor la volumul The Mists of Time (Din negura vremii) publicat în 2011 (LA, Pars Books & Publishing) și în alte cinci documentare dramatice aflate în investigație jurnalistică, alături de Michael Harrison Cronkite, șef de lucrări.