160 de ani de prezenţă românească în Belgia

45

582

Foarte interesantă dezbaterea organizată pe 12 iunie 2013 de către Ambasadei României din Belgia, de a discuta istoria românilor din Belgia, şi legătura lor cu publicistica în spaţiul belgian. Am fost invitat să prezint Diaspora atipică a românilor din Bruxelles-ul european.

În scurta mea alocuţiune am încercat să creionez peisajul Bruxelles-ului european, începând de prin 1995 şi ajungând în prezent. Am povestit direct, personal, aşa cum am perceput eu aceast spaţiu unic şi românii care şi-au desfăşurat activitatea aici în ultimii 18 ani.

Am ajuns aproape întâmplător la Bruxelles în vara lui 1995. Câteva zile, turist, după un tur al Franţei. În 1996 însă am efectuat un stagiu la Parlamentul European şi pot să spun că acela a fost un prim contact mai consistent cu capitala Europei. Un mediu plăcut, însă în afară de doamna Aneta Popescu-Black nu mai era picior de român în clădirea legislativului european.

În aprilie 1997 am fost ales în Biroul Executiv al Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) şi timp de doi ani mi-am derulat activitatea în mediul Bruxelles-ului european. O experienţă interesantă, în care contactele româneşti se derulau în special în jurul Ambasadei României din Belgia (ambasador era domnul Virgil N. Constantinescu, fostul preşedinte al Academiei Române). Puţini români, în special cei din generaţia veche, mulţi ajunşi în Belgia încă înainte de 1989.

Treptat însă au început să apară români în Bruxelles-ul european. Şi asta, aşa cum e normal, în special prin intermediul sectorului privat al afacerilor europene. Prin aprilie 2002, încurajat de domnul Vasile Puşcaş, în acea perioadă Negociatorul Şef al României la UE, am început să organizez trimestrial întâlniri ale românilor. Cheia era să avem de fiecare dată un reprezentant al Guvernului român şi să discutăm un subiect clar. Cred că erau cam 500 de români în Bruxelles-ul european. Încurajaţi de calitatea întâlnirilor noastre, în primăvara lui 2003, am luat iniţiativa să ne organizăm într-o structură asociativă, pe care am numit-o Clubul “România-UE” Bruxelles. Ne întâlneam cel puţin lunar, organizam evenimente în Parlamentul European, comunicam mult pe tema aderării României la UE.

Studiile şi evenimentele au stat la baza activităţilor Clubului. Primul studiu a fost axat pe problematica alegerilor europene din 2004, iar titlul a fost simbolic: “Impactul alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra precesului de lărgire a UE – posibile implicaţii pentru România”.

În septembrie 2005 a urmat un studiu deosebit de interesant care încerca să identifice actorii români din Bruxelles-ul european. Era primul material care prezenta şi observatorii români din Parlamentul European.

Punctul culminant al Clubului a fost studiul “Footprint România” o analiză despre percepţia asupra ţării noastre în Bruxelels, în prag de aderare la UE – era anul 2006.

A venit şi anul 2007 şi au început să vină românii în mod masiv la Bruxelles. Portiţa principală au fost eurodeputaţii, cu asistenţi, staff, etc. Dar marea masă au reprezentat-o românii care activează la nivelul Comisiei Europene, peste 1.000 în prezent.

Anul 2008 aduce ceva interesant – necesitatea implicării politice a românilor din Bruxelles în politica românească – pe 13 februarie 2008 (sprijinit de laburiştii britanici, socialiştii francezi şi SPD-ul german, dar şi de PSD) lansăm conceptul de filială a unui partid politic românesc în afară teritoriului statului român. Punctul principal un eveniment în Parlamentul European – 24 iunie 2008 (tot printr-un studiu, întitulat “Diaspora românească şi politicile europene”).

În primăvara lui 2009, creionăm ideea GrupRomânia – primul think tank românesc din Bruxelles. Acesta îşi desfăşoară activitatea în jurul unor proiecte clare precum calibrarea României pentru abordarea pieţei Bruxelles-ului european, mecanism de influenţă, etc. Cel mai recent proiect este legat de dezbaterea românescă despre viitorul instituţiilor europene.

La nivelul publicisticii româneşti în Bruxelles, vreau să amintesc de cartea “România văzută de la Bruxelles”, pe care am publicat-o în 2003, dar şi de colecţia la care au contribuit 50 de români din Bruxelles-ul european cu articole reunite sub tema “Dilemele comunicării Uniunii Europene”, publicată în 2009.

Cam câţi români sunt acum în Bruxelles-ul european? Aproximativ 2.500, dintre care 2.000 în instituţiile europene, iar restul în sectorul privat.

Există un potenţial de dublare a acestui număr, în special prin dezvoltarea reprezentării sectorului privat românesc. Se estimează un potenţial – calibrat la importanţa României în UE, a populaţiei ţării, voturi în Consiliu şi Parlament – de 5.000 de români.

Românii de aici vor să ajute Diaspora clasică, mai ales cea din Belgia. Problemele sociale ale emigrantului român îşi găsesc de multe ori sprijin în cei din Bruxelles-ul european.

Dan LUCA / Bruxelles