111 ani de la nașterea lui Mircea Eliade

Când în tumultoasa noastră viață de pe continentul nord-american ne mai oprim din alergarea zilnică pentru a găsi câte un crâmpei de timp pentru lucruri de suflet, precum o discuție mai mult sau mai puțin filozofică, locuința bunului prieten maramureșean Vasile Botiș, devine locul perfect pentru așa ceva, fiind totdeauna deschisă și primitoare.

Printre o gustare pregătită iscusit de acesta, o știre de prin România, și-o alta de prin America, discutăm și dezbatem vrute și nevrute. Uneori discuțiile noastre le purtăm în timp ce facem o plimbare prin parc admirând plaja și țipătul pescărușilor ce plutesc alene pe malurile lacului Michigan situat în apropiere. Alteori, prin campusul universității Loyola din zonă. Nu de puține ori însă, discuțiile noastre revin frecvent și aproape obsedant la marele scriitor, istoric, profesor și filozof Mircea Eliade, care a trăit și a murit aici, la Chicago.

Că marele Eliade a viețuit și profesat atâția ani la Universitatea din Chicago, atât de aproape de locurile în care trăim noi acum, ne face să tresărim, să vibram, și să ne simțim privilegiați că i-am fost contemporani, simțind constant prezența lui chiar dacă nu cea fizică, ci mai degrabă psihică, prin scrierile și ideile sale. Anul trecut, în urma unei asemenea discuții am decis organizarea unui eveniment dedicat lui Mircea Eliade, cu ocazia a 110 ani de la nașterea sa.

Într-o lume divizată și polarizată de conflicte politico-religioase, atât în Statele Unite cât și în Europa, când lipsa de toleranță poate atinge cote alarmante riscând oricând să provoace un conflict global, am considerat că lucrările lui Eliade sunt mai de actualitate ca niciodată.

Operele sale ne încurajează și ne îndeamnă la toleranță, la cunoaștere, la o mai bună înțelegere și analiză a fenomenului religios, a istoriei credințelor și ideilor religioase.

Dacă atunci când a fost invitat să rămână ca profesor la University of Chicago americanii i-au considerat ideile atât de importante și revoluționare încât puteau contribui la viitorul securității și interesului național al SUA, astăzi, putem afirma cu convingere că ideile și lucrările lui Mircea Eliade pot contribui la securitatea și interesul global al omenirii.

Când unii vor să construiască ziduri de despărțire, discuțiile pe marginea operelor lui Mircea Eliade nu pot duce decât la construcția de punți de legătură între oameni și civilizații. Sub aceste auspicii s-a desfășurat atunci evenimentul, și iată că între timp a mai trecut un an.

Pe 9 martie, la 111 ani de la nașterea lui Mircea Eliade, am vizitat Oak Woods Cemetery din Chicago, situat pe strada 67 la sud de Universitatea din Chicago, locul unde se află mormântul scriitorului și a soției sale, Christinel Eliade, care, în mod surprinzător a murit tot într-o zi de 9 martie (1998). Pentru că temperaturile la Chicago sunt încă aproape de zero grade, am depus pe mormânt doar un buchet de flori de lavandă și un steguleț tricolor.

Mormântul este foarte ușor de localizat chiar dacă cimitirul este imens, deoarece este situat aproape de intrarea principală, în fața oficiilor administrative ale cimitirului. Din discuțiile avute în trecut cu administratorii am aflat că mormântul lui Mircea Eliade este foarte cunoscut pentru că este un loc de pelerinaj căutat și vizitat de foști sau actuali studenți de la universitate, de români din comunitate sau doar turiști, dornici să aibă un moment de reculegere la mormântul marelui filozof.

A consemnat Marian Petruța – Chicago, USA
Foto: arhiva personală

Citește și